Sclava lui - partea a saptea

Cand se apropie de corpul inert isi dadu seama, dupa aerul greu de alcool, ca petele rosii sunt de la vin. Sclava fusese dependenta de droguri si alcool multi ani inainte ca drumurile lor sa se intersecteze din nou. Trecusera doi ani de cand nu mai pusese gura pe alcool, tinuta din foarte scurt de Stapanul ei. Andrei facu un exercitiu de memorie sa inteleaga ce cantitate de vin mai ramasese in sticle dupa ce el si Paula se retrasesera in dormitor si isi dadu seama ca sclava nu a avut acces decat la un pahar, maxim doua si ca probabil apoi atipise. Oricum, comportamentul fetei ii parea inacceptabil Stapanului si se gandi ca el e singurul vinovat de faptul ca s-a inmuiat, ca si-a pierdut autoritatea in fata ei. Calm si decis sa o recastige, o impinse usor cu piciorul sa o trezeasca.
“Ridica-te, strange pe aici!”
Sclava deschise cu greu ochii, se uita in jur, se uita la Stapanul ei, evalua privirea scarbita pe care acesta i-o arunca, facu inventarul celor intamplate si realiza cu groaza tot comportamentul pe care-l avusese fata de el in ultimele ore. Se ridica, se aseza in genunchi in fata lui, lasa capul in jos si zise:
“Iarta-ma Stapane pentru prostiile pe care le-am facut. Sunt nerecunoscatoare si merit sa fiu pedepsita asa cum hotarasti tu.”
“Esti o sclava fara creier, fara vointa si nu meriti niciun pic din atentia mea. Seara asta si felul prostesc in care te-ai purtat tu schimba totul. Vei afla foarte curand cum iti vei petrece urmatoarea perioada destul de lunga din viata ta. Tratamentul demn de un caine pe care ti l-am aplicat oricum pana acum, observ ca este prea bland pentru tine. Vei primi ceea ce meriti si inca ceva in plus pentru tampeniile astea. Tupeul tau prostesc iti va atrage cele mai grele pedepse…”

Sclava deschise gura sa spuna ceva, sa se justifice, dar un val de voma ii veni pe gat si, in fata Stapanului sau, isi varsa stomacul. Stapanul se uita scarbit la mizeria facuta, se duse la dulapiorul cu jucarii, scoase o pereche de catuse stramte si un ham cu tinte groase si lesa, prinse sclava de par, o trase puternic pana o aduse in pozitia dorita, ii puse catusele la maini, hamul i-l prinse de gat, brate si spate, o struni tare din lesa si si ii porunci sa curete totul de pe jos, cu gura, parul si hainele in 5 minute. Innebunita de scarba, sclava se impotrivi mai intai, dar fu convinsa de un picior in dos, urmat de o smucitura a hamului, care ii provoca o durere ascutita si o facu sa cada chiar in propria-i mizerie. Plina de dezgust, incepu sa linga pe jos, sa se tavaleasca, sa se foloseasca de propriu-i par ca de un mop. Stapanul apuca bine hamul pentru a fi perfect intins, lucru care facu sa provoace durere la fiecare miscare. Primele cateva miscari facura ca sclava sa scoata gemete de durere si de scarba si sa isi ceara neincetat iertare. Se simtea umilita, oropsita de propria-i soarta si, desi incerca sa inteleaga si sa accepte pedeapsa ca urmare a greselilor facute, incepu sa il urasca pe acest barbat care nu ii arata nimic altceva decat dispret si ura. Ridica ochii catre el si il sfida cat putu. Stapanul neinduplecat trase si mai tare de ham. Era surprins de privirea ei rea si indarjita. Si-o amintea prea bine din zilele in care era o drogata fara control. Se opri un moment din presiunea pe care o exercita asupra ei cu lesa si ii spuse sa suporte pedeapsa, sa inteleaga ca vor mai urma multe altele, ca trebuie sa suporte durerea si sa faca ceea ce i s-a cerut.

“Asuma-ti greselile si orice pedeapsa ti se va parea mai usor de suportat. Nu uita ca tot ce fac ma doare pe mine mai mult decat pe tine si nu uita ca tot ce suntem azi suntem pentru ca tu ti-ai dorit. Poti oricand sa opresti asta, dar stim bine amandoi ca nu este in avantajul tau.” Nu facea des referire la intelegerea dintre ei, dar din cand in cand, in momente grele, in momente in care o simtea ca cedeaza, Stapanul ii oferea o doza din propria lor realitate, o doza care sa ii repozitioneze pe amandoi, sa ii ajute sa mearga mai departe, pe ea sa redevina un om puternic, sa se invinga pe sine cea vicioasa, pe el sa nu uite ca nu el e cel important in acest cuplu, ci ea.
“Te duci la baie, te speli, te ungi cu ulei de corp si te intorci. Vom incepe ziua asa cum o facem in fiecare zi. Nu ai reusit decat sa iti agravezi situatia, nu sa ma faci sa ma inclin in fata nesimtirii tale. Voi pregati singur Masa de pedeapsa. In 15 de minute sa fii inapoi. Pentru fiecare minut de intarziere vei primi o lovitura de bici in plus fata de cele din dimineata asta.”

In timpul acesta se duse in dormitor unde frumoasa Paula dormea inca. O trezi cu blandete si o ruga sa il scuze, ii spuse ca are ceva de chestiuni administrative de rezolvat si ca ar prefera ca ea sa plece. Ii promise ca se va revansa curand si pecetlui promisiunea cu o mangaiere completa pe obraz, frunte, ochi, gat, sani, coapse. Cu amintirea inca proaspata a noptii ciudate ce tocmai se incheiase, Paula incuviinta, un sentiment ciudat facand-o si pe ea sa isi doreasca ceva distanta intre ei. Desi partea a doua a noptii fusese cat se poate de placuta si de pasionala, ii era greu sa nu isi aminteasca, cu o placere ciudata, excitanta pana in strafunduri, despre pedeapsa pe care i-o aplicase Andrei in “joaca” de-a sclava pe care ea insasi o provocase. Se uita la barbatul acesta atat de bland acum, de cald si de puternic si si-l aminti cu o noapte, in urma, salbatic, dezlantuit, posedand-o violent, pedepsind-o pentru vina de a-l fi provocat pana la limita suportabilitatii. Un fior de excitatie ii strabatu corpul si ii inunda sexul amintindu-si-l deasupra ei, inalt, puternic, cu cureaua dura de piele in mana, lovind-o din nou si din nou, masurand cu precizie intensitatea loviturilor, fara sa treaca de limita suportabilitatii, dar fara sa se indure de durerea ei, de lacrimi si provocandu-i toate acele senzatii contradictorii de durere fizica si placere, introducandu-si mana intre picioarele ei, desfacandu-le cu forta si penetrand-o brutal, pana la capat. Scoase un geamat involuntar si rosi puternic luandu-si privirea de la el. Andrei, surprins, se uita la ea si intelese. Zambi jenat si sopti: “Iarta-ma, din nou…”

Ramas singur dupa plecarea Paulei, in asteptarea sclavei care inca se incadra in timp, Andrei inchise pentru cateva momente ochii si se gandi cum ar fi daca rolurile ar fi inversate. Cum ar fi daca sclava lui ar fi cea puternica, la comanda si el ar fi cel slab? Dar oare asa sunt rolurile, asa stau lucrurile? Oare el e cel puternic si ea e slaba? Nu cumva el e cel care da cele mai multe semne de slabiciune si ea e cea care are atata forta cat sa reziste, sa refuze sa isi schimbe felul rau de-a fi in ciuda tratamentelor bestiale, crude si neomenesti la care era supusa? Nu mai stia… Stia doar ca trebuie sa se adune, sa redevina sau sa incerce sa devina cel mai puternic dintre ei, pentru binele amandurora. Se ridica si incepu sa aranjeze obiectele pe Masa de pedeapsa: cravase, nuiele, bice scurte si lungi, clesti, catuse, un arsenal pe care invatase sa il foloseasca cu atata maiestrie incat stia intotdeauna care este limita de durere a sclavei lui, cand ii provoaca placere, cand intelege ca pedeapsa este serioasa, pe masura greselii. Privi calul de piele pe care in curand se va aseza frumoasa lui sclava. O va lega in dimineata asta. O va umili si o va reduce la tacere si la liniste interioara. O va face sa uite ca exista droguri pe lume, si alcool, si ganduri rele, o va face sa se gandeasca doar la durerea din corpul ei si la placerea regasirii de sine. O va reintoarce catre ea insasi.
Auzi pasi apropiindu-se si isi vazu sclava goala, despletita, lucioasa de la uleiul de corp, in picioare, in ciuda tuturor regulilor, privindu-l nepermis, direct in ochi, arborand o privire stranie, ciudata. Se razbuna pentru ceea ce urma sa pateasca. Alcoolul, chiar in cantitatea mica pe care o consumase, o intorsese impotriva lui. Il sfida.
“Aseaza-te in genunchi in fata mea!”
Sclava scutura din cap fixandu-l sinistru.
“Stai in genunchi ori iti voi dubla pedeapsa.” Se duse la Masa de pedeapsa, lua o zgarda fina, apuca sclava de mana si o tranti nervos la pamant. Nu intelegea ce se intampla, dar era sigur ca spiritul demonic din ea, cel care aproape o distrusese, isi scotea din nou coltii. Ii prinse in jurul gatului zgarda si prinse capatul liber de baza de jos a calului de piele, astfel incat sa nu se poata ridica in picioare, ci sa fie nevoita sa stea cu gatul aplecat in jos si in genunchi. Lua o pereche de catuse, ii prinse o mana si o lega de asemenea de baza inferioara a calului. Proceda la fel cu cealalta mana. Astfel avea sclava ingenuncheata si imobilizata pe podea. Se duse in fata ei, se aseza pe cal si ii ridica fatza. O mangaie si-i spuse:
“Nu vreau sa-ti mai fac rau. De ce ma obligi? Vreau sa iti revii, sa fii ceea ce stim amandoi ca poti sa fii. Nu sunt ceea ce ma provoci tu sa fiu, nu sunt un om rau. Tu esti insa cea care scoate ce e mai rau in mine. Ina, aseara am violat o femeie. Este cel mai rau lucru pe care l-am facut in viata mea, cu exceptia celor pe care ti le fac tie, despre care nu trece o zi fara sa ma gandesc ca sunt pentru tine… Sunt nevoit sa te pedepsesc, intelegi asta? Spune ceva...”