Sclava lui - partea a treia

Tulburat, ramas singur in camera, Andrei se intreba din nou cum de au ajuns in situatia asta. Agreement-ul lor era simplu: el nu o atinge niciodata in afara pedepselor, o domina fizic si psihic si ii forta limitele asa cum ea si-a dorit si asa cum el o invatase. Il obseda faptul ca era virgina, ca in afara falusurilor cu care se terminau uneori sesiunile de pedeapsa, era neatinsa de barbat. Il obseda privirea ei, felul in care strecura ocheade in directia lui, fugare, nevinovate, pline de adoratie. Stia ca nu pe el il iubeste, ci pe Stapanul din el, puternic, invincibil dur, nemilos, pe cel care o pedepsea, care o domina, care o facea sa se simta mica, dar ii aducea atata placere, care se ocupa de ea cu atentie nedisimulata. Fantaza insa sa o ia in brate, sa o duca in brate in pat si sa ii arate ca in realitate este un barbat bland, potent, ca stie sa o atinga si sa o faca sa vibreze si altfel, ca placerea sexuala poate fi o bucurie de la inceput pana la sfarsit, nu e o obligatoriu sa fie obtinuta prin durere si tortura. Fantaza sa o patrunda incet, sa o lase sa se obisnuiasca cu greutatea lui si cu senzatiile pe care nu le cunoscuse pana la el, sa o priveasca in ochi si sa o vada fericita. Era insa in continuare convins ca motivele care i-au adus sa semneze contractul de sclavie erau corecte: ea s-ar fi autodistrus altfel prin stilul de viata pe care il avea, prin oamenii cu care umbla, prin alcoolul si drogurile de care ajunsese sa depinda. Era in continuare convins ca forma de disciplina pe care o agreasera impreuna era cea mai buna solutie pentru ea. Nu si pentru el, dar nu asta era important.
Se trezi din gandurile lui, stinse tigara, se ridica din fotoliu si hotara ca nu era decat o slabiciune de moment si ca trebuie sa iasa in oras, sa se indeparteze de ea. O striga incet. Ea veni tarandu-se in genunchi, cu capul in jos, asa cum era regula si ii porunci sa se imbrace si sa intre in camara mare, in genunchi, pe intuneric, pana cand se va intoarce el. I se franse inima cand vazu umerii fetei cum cad de deznadejde, stia cat ii e de frica de intuneric, stia de traumele pe care le avea, dar nu avea de gand sa lase fraiele puterii din mana. Indrazneala ei de mai devreme trebuia infranta, indiferent de gandurile si sentimentele lui. Ii deschise usa la camara, ii arunca cateva haine inauntru, inchise usa si stinse lumina. Asculta lipit de usa cum isi trage hainele pe ea in intuneric, cum respira greu, cum se misca prin camara chinuindu-se sa se imbrace si sa stea in genunchi in acelasi timp, cum suspina de frica si de angoasele trecutului. Statu nemiscat pana cand nu mai auzi nimic, se indeparta in varful picioarelor si iesi din casa.
Cand se intoarse, cateva ore bune mai tarziu, decise ca e momentul sa o elibereze din intuneric. Deschise usa la camara si o vazu in genunchi, cu mainile la spate, capul plecat, imbracata cu hainele pe care el i le daduse. “Priveste-ma!” Cand ridica ochii spre el, desi i se paru putin palida, fu multumit de linistea chipului ei. “Gata, ochii in pamant”. Ii puse o zgarda metalica fina la gat si o scoase din incaperea intunecata. Ii porunci sa se duca sa ii faca de mancare si sa nu intarzie mai mult de 30 de minute ca ii e foame. Ii placea sa o vada trebaluind prin bucatarie dezbracata, asa ca ii ordona sa isi scoata hainele de pe ea, sa ramana in bikini-ul stramt care ii intra adanc in fund si intre labii si o incomoda sa se miste. Ii lega zgarda de inelul prins de tavanul bucatariei in asa fel incat miscarile sa ii fie limitate si sa simta permanent sclavia si supunerea in jurul gatului. Manca in liniste, chiar la masa din bucatarie, cu ea servindu-l cu grija, in genunchi, cu privirea plecata.
Ii permise sa se retraga in cusca amenajata in dormitor sa se odihneasca o ora dupa ce face curat luna in casa, stiind ca urmeaza sa primeasca o vizita mai pe seara.